Ecologu

Va propunem un articol despre celebra Ordonanta privind pescuitul si acvacultura, despre implicatiile asupra sectorului de pescuit si acvacultura, despre incoerenta celor din Palatul Victoria:

 

AGEAMIII DE SERVICIU

sau

Cum s-a facut de a ramas mica sirena fata batrana

Nascuta si asa din chinurile a zece ani de opinteli, orgolii si frustrari, legea care trebuia sa reglementeze activitatile pescaresti din Romania, speta Legea nr. 192 din 2001, a intrat din nou in sala de operatie, dupa ce a zacut o perioada in „Morga Spitalului Victoria” unde fusese spalata si imbalsamata de catre ‚specialistii’ MADR, cu ajutorul specialistilor ANPA.

In sala de operatie insa, stupoare, doctorii nu mai inteleg absolut nimic, nici din anamneza medicului legist, intitulata pompos „Expunere de motive”, nici din relatarile ‚rudelor’ si nici macar din spusele vecinilor.

Motivata initial ca o solicitare a Uniunii Europene, afirmatie nesustinuta vreodata cu documente, sau ca o rezolvare a investitiilor statului in modernizarea sectorului pescaresc, intre noi fie vorba, statul nu va investi niciodata in proprietatea privata, ori ca o deblocare a absorbtiei fondurilor europene prin FEP, atribut exclusiv al ANPA, caruia nici pana acum nu i s-a raspuns la intrebarile determinante: care?, ce fel de?, al/a/ai/ale cui?, câti?, câte?, Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 23 din 5.03.2008 s-a intalnit zilele acestea in cadrul Comisiei de Agricultura, Silvicultura si Dezvoltare Rurala cu un Proiect de lege, mai exact Legea 78/2008 intitulata : Propunere legislativă privind unele măsuri pentru realizarea unui mediu economic pentru producătorii români din acvacultură comparabil cu mediul economic al producătorilor din acvacultura celorlalte state membre ale UE.

Lasam deoparte aspectele procedurale ale adoptarii ordonantei (lipsa semnaturii Ministerului de Justitie, preexistenta unei initiative legislative pe acelasi domeniu – L 213/2008, lipsa dialogului social pe forma adoptata a ordonantei) si ne referim doar la cateva aspecte, considerate de initiatori, chei de bolta ale gandirii lor auto(in)suficiente.

Mai intai, se invoca solicitarea Uniunii Europene privind desfiintarea Companiei Nationale de Administrare a Fondului Piscicol, trecandu-se sub tacere ca documentul oficial al Uniunii Europene, mai exact Documentul de Pozitie revizuit al Romaniei adoptat la Conferinta Interguvernamentala pentru Aderarea la Uniunea Europeana, la Capitolul 8 – Piscicultura, se prevede, in mod expres, infiintarea institutiei care sa se ocupe cu administrarea fondului piscicol si privatizarea sectorului pescaresc.

Apoi, se invoca lipsa de organizare in sectorul pescaresc, in conditiile in care aceste organizatii au fost recunoscute in baza Ordinului MAAP nr. 418/2003, apoi au fost recunoscute in baza Ordinului MADR nr. 772 din 06.09.2007, cand s-au schimbat si criteriile de recunoastere, iar acum se propune o noua modificare a acestor criterii si o alta recunoastere. Probabil aceasta ‚stabilitate’ va ajuta producatorii sa se organizeze periodic in ‚meleuri’ pentru a recupera balonul… de oxigen.

Sigur, se invoca cresterea salariilor angajatilor Agentiei Nationale pentru Pescuit si Acvacultura din veniturile Agentiei Domeniilor Statului, uitandu-se ca ANPA nu a preluat nici o sursa de venit (veniturile CNAFP au trecut la ADS). Dar nu toate caile Domnului sunt cunoscute profanilor! Poate, de data asta, merge!

Insa cel mai comic artificiu al medicilor rezidenti la Spitalul Victoria este cel legat de interesul lor pentru gratuitatea apei utilizate in acvacultura, aspect de altfel aflat pe agenda Comisiei Europene, semnalat si sustinut de catre Federatia Europeana a Producatorilor din Acvacultura. In documentul intitulat ‚Punctul de vedere al Guvernului’ referitor la Proiectul de Lege nr. 78/2008, in care se prevede gratuitatea apei care tranziteaza fermele piscicole, domnul Calin Popescu Tariceanu sustine; „Precizam ca prevederile initiativei legislative contravin Directivei cadru in domeniul apelor 2000/60/CEE [...]”. Tot domnia sa concluzioneaza apoteotic „Avand in vedere considerentele mentionate, Guvernul nu sustine adoptarea acestei initiative legislative” . Argumentatie pertinenta, documentata, pe alocuri acompaniata cu rondouri de flaut si cimilituri din batrani. Acesta era punctul de vedere al onorabilului domn Tariceanu in data de 11.01.2008. Dupa doar cateva saptamani, iata insa, revelatia divina il patrunde pe acelasi domn care sustine cu aceeasi pertinenta si abnegatie, inlocuind insa flautul cu vajnica fanfara de la 10 Prajini, exact opusul [ apud OUG 23, art. 43, alin (3)] „Folosirea apei in activitatea de acvacultura, in amenajarile piscicole, se face cu titlu gratuit [...]”. Culmea culmilor OUG 23/2008 este semnata si de Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile, care, nici in cele mai hitchcock –iene scenarii, nu poate concepe sa piarda o asemenea sursa de finantare, in speta: apa de ploaie!

Trecem sub tacere inadvertentele juridice, tehnice, tehnologice, semantice si logice ale OUG 23/2008, care partial au fost sesizate de catre comisiile Senatului, pe mesele carora a trecut textul si intrebam doar atat: Vorbiti serios?

 

Catalin Platon este inginer, in prezent consultant pe tematici legate de finantari si activitati in sectorul piscicol, lucreaza de 19 ani in domeniul pescaresc avand experienta in toate segmentele acestuia, si pe componenta publica si pe cea privata. Expertiza sa se bazeaza pe activitatile desfasurate ca cercetator stiintific si pe diverse activitati manageriale: sef al unor colective de cercetare, director comercial, manager proiect la o companie romano-olandeza. In perioada 2005 – 2008 a activat ca director al CNAFP Filiala Iasi